Cu nomazi despre nomazi - Viatoris

Expoziţie de pictură "Viatoris" la Muzeul de Artă Cluj-Napoca, de Serge Vasileniuc şi Piotr Jargusz.

La prima vedere, mi-am spus: "Of, iar artă experimentală... iar văd mâzgălituri pe hârtie pergaminată, sub egida de artist care face ce vrea, că doar e artist şi îşi permite să fie original". Dar m-am înşelat. "Repercusiunile" asupra minţii mele s-au produs instanteneu la observarea mai atenta a fiecărei "hârtii" în parte. Forme nedefinite, dar expresive. Nu închid mintea, o deschid. Statica, în mişcare, ghemuită, e fiinţa. Suntem noi, trecătorii prin viaţă. Efemeritatea e exprimată atât prin materialul artefactelor (materiale actuale, extrem de perisabile), cât şi prin tuşele folosite - fugitive, grăbite, dar proeminente. Lucrările artistului Piotr Jargusz, pentru că despre el este vorba până acum, sunt imagini obişnuite ale metamorfozei omului. La el nu putem vedea corpuri clare, fotografice sau măcar uşor de distins, deoarece pentru el nu există doar obiectele, ci şi starea spirituala a lor. "Tabloul ca o urmă. Tabloul ca un semn. Ca o vraja. Ca un indicator"(Jargusz).
Intrând în a doua încăpere, călătoria trece de la omul vizibil la cel ascuns în context. Serge Vasileniuc nu mai "povesteşte" prin expresiile omului, ci prin expresiile locurilor. Artistul însuşi recunoaşte că este un pelerin, care rătăceşte prin "lumi diferite, cu templele sale distinse, în culturi diferite, în căutarea diverselor tradiţii..". Rătăceşte nu doar pentru a fugi de rutina vieţii de zi cu zi, ci şi pentru a cunoaşte oameni, pentru a putea înţelege oameni, pentru a găsi Omul. În tablourile sale există o geometrie precisă a spaţiului, arhitecturi bine definite, linii şi unghiuri drepte, ca formule ale concretului. Dar apar totodată metafore, simboluri, ce sparg această geometrie: întâlnire dintre lună şi soare, minge, umbrelă, transformând-o în material brut, simplu context. Dovezile gândirii, existenţei, deconspiră materialul, totodată insufleţindu-l. Culorile calde contrastează cu formele reci, deoarece spaţiul nu e pustiu. Mai e caldura umană. Reprezintă "privirea omului asupra acestei lumi.."(Vasileniuc).

Concluzia: Doi artişti "drumeţi", compatibili în idei, deşi foarte diferiţi ca stil, care vorbesc în propriul limbaj despre om, existenţă, transformare, trecere.
Expoziţia e temporală şi ea, deci puteţi profita de week-end să o vedeţi, pentru a vă forma propria opinie.