Scrisoare către presa tragic de liberă

Dacă ne-am chinuit să ajungem la un stadiu atât de ridicat al superficialităţii, încât să avansăm imaginea la gradul de entitate dominanta în aprecierea sau caracterizarea indivizilor, e firesc ca am ajuns să construim şi mijloacele necesare deformării acestei imagini. Era de aşteptat, dar tot mă nedumereşte întrebarea: pentru ce să faci paradă cu acces neîngrădit la neghiobie? Pentru divertisment?
Nu pot califica decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care insulta şi calomnia nu mai vor fi judecate ca infracţiuni penale, decât ca pe un plan de o maliţiozitate extremă al guvernării, prin care se urmăreşte fie degradarea credibilităţii oponenţilor politici, fie mediocrizarea presei, care se află oricum, sub nivelul decenţei. 
În ce se va transforma presa de acum înainte? Un şir neterminat de insulte, grosolănii, injurii, ale unor oameni incapabili de judecăţi coerente, care până acum erau opriţi măcar de frica de gratii sau de amenzi? Ne vom murdări de spasmele nevrotice ale unor indivizi roşi de frustrări şi mânaţi de interese, care nu cunosc altă cale decât prostia afişată în public? 
Se vor umple pagini web sau se vor tipări ziare cu acuzaţii nefondate, cu extraordinar, cu aberaţii, care odată cu degradarea publică a unor personaje, vor atrage iremediabil şi o lipsă totală a credibilităţii, iar atunci va fi prea târziu pentru mass-media. Oamenii se trezesc greu, dar se trezesc până la urmă. Dacă până acum, "jurnaliştii" mai verificau într-o sursă, două o informaţie, de acum înainte nu-şi vor mai închide gura ca să-şi mai consulte şi dramul de cunoştiinţe, pentru nimic. În contextul în care se scriu ştiri după îndemnul fanteziei şi ambiţiilor, presa moare. Şi procesul a început.  

Aşadar, dragi redactori şi editori, lăsaţi deoparte fuga după senzaţional şi extra-trivial, uitaţi de entuziasmul noutăţii măcar pentru un timp şi educaţi-vă echipele în a transmite informaţii corecte, pentru că publicul vostru nu e alcătuit doar din inepţi şi naivi cărora să le vindeţi marfă imaginară. Pentru asta mergem la teatru sau citim ficţiune de o calitate incontestabil mai bună. Sunteţi creditaţi cu încredere, iar în momentul în care aceasta dispare, apar şomerii presari. Ne aflăm într-o perioadă permisivă, dar periculoasă prin această permisivitate, deoarece ştim bine, Cutia Pandorei eliberează şi monştrii.