"Did I say we don't want our loved ones to suffer? Indeed, I did. Yet we continue to deliver into this existence, by means of procreation, generation after generation of children. Children whom we love, but also children who, by the very nature of things, are all condemned to suffer, and to die. In fact, a birth certificate and a certificate of death might as well be written on the same piece of paper. Death, including all the suffering leading up to it, is as inextricably bound up in the fabric of life as is the moth's attraction to the flame. Each of us is the thinnest of bookmarks, caught between the leaves of birth and death in the tome of eternal nothingness. Why, then, do we continue to feed the ever-burning fire that consumes without a trace? Why? That's a good question. Why, indeed?"
Incep postarea cu un citat din cartea lui Jim Crawford, ''Confessions of An Antinatalist'', pentru ca este o carte care ridica o problema pe care mult prea putini o iau in considerare: merita riscul de a aduce pe lume un copil cand stim cu siguranta ca acesta va suferi?
Imi veti spune ca viata presupune si fericire si ca sunt multe persoane care se bucura de faptul de a se fi nascut. Este adevarat, dar, daca acele persoane nu ar fi existat, nu ar fi fost deprivate de fericirea de a trai, pentru ca nu poti depriva de ceva pe cineva care nu exista. Asadar, fericirea vine la pachet cu potentialul individului de a suferi, si cu obligativitatea de a muri. Putem scrie pe verso-ul certificatului de nastere, decesul. E foarte simplu.
O idee care ma pasioneaza de ceva vreme este cea conform careia omul nu poate sa aleaga niciodata daca vrea sau nu sa se nasca. De fiecare data este aruncat cu brutalitate in viata si pana acuma nici stiinta, filosofii si nici religiile nu s-au pus de acord asupra scopului sau in aceasta viata sau daca aceasta se continua si dupa moartea organismului. Desigur, poate sa aleaga daca doreste sau nu sa continue viata, dar pentru asta tebuie sa ajunga la un nivel minim de maturitate in care sa fie capabil sa ia ia aceasta decizie si sa puna la punct o strategie de implementare a ei (de exemplu, un emo de 12 ani care se arunca de la etajul 7 pentru ca sufera din dragoste - iata un exemplu de exercitare a libertatii de alegere). Dar, pana sa ajunga sa faca aceasta decizie va fi nevoit sa traisca, fara voia lui. Sartre, sper ca te refereai la adulti cand spuneai ca sunt condamnati sa fie liberi, ca de nu, vrei in sabii sa ne luptam sau in .... haha gata, nu mai zic.
Invitatia mea este sa meditati asupra acestei chestiuni pe cat de importante, pe atat de ignorate cum este reproducerea umana, incat sa pueti sa ii dati un raspuns demn pentru un fapt atat de mare atunci cand urmasul o sa va puna intrebarea: ''De ce m-ai facut?'' Se pare ca oamenii se iau dupa anumite clisee imprimate adanc de societate cand se hotarasc (sau nu se hotarasec pentru ca cineva a decis cu mult timp inaintea lor, pentru ei) sa produca acei baunatori turtitii si nestiutori. Insa e o chestiune mult prea importanta pentru a fi ignorata de catre niste vietuitoare care sustin ca au constiinta.
Va voi tine la curent cu alte postari despre suprapopulare si avort.
P.S. Ar fi o ironie sa cred ca parintii le vor insufla progeniturilor un stil de gandire antinatalist, pentru ca nu vad cum ai putea sa iti inveti exemplul (copilul) sa nu faca tocmai ce el este...
Irinel
Imi veti spune ca viata presupune si fericire si ca sunt multe persoane care se bucura de faptul de a se fi nascut. Este adevarat, dar, daca acele persoane nu ar fi existat, nu ar fi fost deprivate de fericirea de a trai, pentru ca nu poti depriva de ceva pe cineva care nu exista. Asadar, fericirea vine la pachet cu potentialul individului de a suferi, si cu obligativitatea de a muri. Putem scrie pe verso-ul certificatului de nastere, decesul. E foarte simplu.
O idee care ma pasioneaza de ceva vreme este cea conform careia omul nu poate sa aleaga niciodata daca vrea sau nu sa se nasca. De fiecare data este aruncat cu brutalitate in viata si pana acuma nici stiinta, filosofii si nici religiile nu s-au pus de acord asupra scopului sau in aceasta viata sau daca aceasta se continua si dupa moartea organismului. Desigur, poate sa aleaga daca doreste sau nu sa continue viata, dar pentru asta tebuie sa ajunga la un nivel minim de maturitate in care sa fie capabil sa ia ia aceasta decizie si sa puna la punct o strategie de implementare a ei (de exemplu, un emo de 12 ani care se arunca de la etajul 7 pentru ca sufera din dragoste - iata un exemplu de exercitare a libertatii de alegere). Dar, pana sa ajunga sa faca aceasta decizie va fi nevoit sa traisca, fara voia lui. Sartre, sper ca te refereai la adulti cand spuneai ca sunt condamnati sa fie liberi, ca de nu, vrei in sabii sa ne luptam sau in .... haha gata, nu mai zic.
Invitatia mea este sa meditati asupra acestei chestiuni pe cat de importante, pe atat de ignorate cum este reproducerea umana, incat sa pueti sa ii dati un raspuns demn pentru un fapt atat de mare atunci cand urmasul o sa va puna intrebarea: ''De ce m-ai facut?'' Se pare ca oamenii se iau dupa anumite clisee imprimate adanc de societate cand se hotarasc (sau nu se hotarasec pentru ca cineva a decis cu mult timp inaintea lor, pentru ei) sa produca acei baunatori turtitii si nestiutori. Insa e o chestiune mult prea importanta pentru a fi ignorata de catre niste vietuitoare care sustin ca au constiinta.
Va voi tine la curent cu alte postari despre suprapopulare si avort.
P.S. Ar fi o ironie sa cred ca parintii le vor insufla progeniturilor un stil de gandire antinatalist, pentru ca nu vad cum ai putea sa iti inveti exemplul (copilul) sa nu faca tocmai ce el este...
Irinel
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu