Reculegere

Moment de reculegere.
Gata.
Nu imi plac fotografiile. Momentele uitate ar trebui sa ramana acolo.
Cand moare tehnologia intervine alcoolul. Traiesc intr-o perpetua anestezie. Si coerenta e complet supraapreciata. Oricum nu pot exprima ce vreau, la ce sa incerc a fi coerent? Scrisorile trebuie sa fie coerente. 
Revenind la subiect: toti suntem superstitiosi intr-o oarecare masura; inconstient, undeva adanc. Creem ritualuri mici zilnic. De cate ori vrem sa reusim ceva, incercam sa reproducem pana si elementele cele mai nesemnificative ale reusitei anterioare. Suntem in asa fel programati incat sa generalizam. Nu putem a ne descurca in situatii noi decat prin presupuneri, iar presupunerile se fac prin generalizari. Orice religie are ritualuri, ORICARE. Din nou, repetitia ne vine natural. Un ritual ne da senzatia de statornicie, de durabilitate si valoare, iar superstitia nu este altceva decat ritual inconstient.
Cea mai importanta intrebare: daca ne luptam suficient cu natura noastra, o vom putea schimba? 
Viata e construita pe un soclu solid de conflict. Antiteza ne impinge inainte. Ireparabilul ne permite sa avansam, altfel am incerca permanent sa reparam trecutul, asasinand orice perspectiva de viitor. Suntem arme. De asemenea animale.
Ar fi bine sa fim mai pasionali, ne trebuie mai multa savoare in viata, un pic de piper. Si nu regret nimic.
                                                    [C.]