Unde-s oamenii frumosi? Unde-i vremea blanda?

Poti exista doar din senzatii? Ai spune ca nu. Totusi, se pare ca unii pot. Din senzatii placute. Simte vantul, simte apa, simte soarele cald pe piele, simte alta piele, simte iarba, simte mirosul pamantului, simte aerul. Cunostiinte senzoriale firesti, curate care se tiparesc in spatiul nostru psihic la contactul cu lumea, datorita excitarii fiziologice a organelor de simt. Permanent. Doar daca ne-am izola intr-o bula am scapa de ele. Problema e ca ne comportam ca si cum am sta intr-o bula. O bula  construita de noi prin pasivitate, unde simturile ne sunt paralizate. Nu le luam in seama, pentru ca ne-am prea obisnuit sa fie tot timpul acolo. Dar daca n-ar mai fi?
Cuceritori sau invadatori, oamenii au uitat sa pastreze o legatura de armonie cu natura, au construit orase, au asfaltat pamantul, au taiat padurile, totul doar pentru bunastarea lor. Celelalte vietuitoare nu prea au contat niciodata decat pentru hrana sau confort vizual. Intr-adevar dezvoltarea societatii moderne are si multe avantaje, nu contest acest fapt, dar e pacat ca in goana dupa functionalitate se pierd atribute esentiale ale firii, se pierde si din suflet si ajungem sa ne simtim mereu putin goi in interior, orice am face sa umplem lipsa. E lipsa de radacina, de mitic, de genuin.
Stimul:


Ashes and snow from Alexandros Pavlides on Vimeo.